« Nimeni nu e patria. Nici măcar călăreţul semeţ » (de pe celălat mal al Nistrului, pe nume Aleksandr Vasilievici Suvorov, din faţa Sovietului Suprem din Tiraspol – îmi vine să adaug, deoarece Republica Moldova „se trage”, de jure, de la RASSM).

În lipsa unei feţe charismatice şi uşor de identificat din sînul partidului de guvernămînt (că doar n-ai s-o scoţi în prim-plan pe „mama răniţilor”, premierul Zinaida Greceanîi – degrabă vărsătoare de sînge nevinovat!!!), pe afişele electorale ale PCRM apare o tînără mamă cu un sugaci în braţe care ţi se uită în ochi, cutezător. Îmbrăcată în alb imaculat, pe fundal roşu, tînăra este o replică peste timp a vestitului placat Родина-мать зовет!, adevărat – într-o versiune light, chit că mesajul rămîne totuşi unul eminamente belicos („Să ne apărăm Patria!”; în replică, AMN a scos în faţă o fetiţă drăguţă de vreo 12 ani care cheamă „Să ne apărpăm patria de comunişti” – înţeleg că, vorba vine, „cui pe cui scoate”, totuşi nu e teaba copiilor să lupte pe baricade, suficient că în numele lor adulţii comit tot felul de atrocităţi). Nu ştiu dacă fata în roşu o face din convingeri (apropo, în România ceauşistă exista o revistă, Convingeri comuniste, pe care toată lumea o numea simplu, în spiritul abrevierilor atît de dragi nouă: Coco!) sau din interes, cert este că pruncul chiar că nu are cum să-şi dea acordul pentru tirajarea imaginii sale.

Practica expunerii unor copii nevinovaţi mi-a amintit de una similară, doar că din lumea cerşetorilor, şi anume de aşa-zisele „madone”. (Pentru neştiutori: sindicatul cerşetorilor împarte rolurile & locurile în funcţie de categoriile de actanţi – schilodul, bolnavul, veteranul/bătrînica etc., etc. -, în fruntea ierarhiei aflîndu-se „madona”; acolo unde „lucrează” femeia cu pruncul, schilodul, bolnavul, nici măcar veteranul nu au ce căuta!) Or, de cele mai multe ori „madonele” poartă în braţe prunci luaţi cu împrumut de la mame şi mai amărîte ca ele (la cîte adolescente nasc anual, numai de prunci de închiriat cu ziua nu ducem lipsă!), şi asta pentru „lucru”.

Ca să zic aşa, pruncul este instrumentul lor de muncă, de care trebuie să aibă grijă (nu-i vor da sîn, ci-l vor adormi din timp, cu cine ştie ce barbiturice, dacă nu chiar cu pîine muiată în vin), iar la sfîrşitul zilei să i-l întoarcă mamei biologice. Se întîmplă ca pruncul să nu ajungă pînă seara, şi atunci „madona” este aspru pedepsită (pe lîngă amenda grea, care-o înrobeşte definitiv sindicatului ce-şi ia partea leului, va fi „degradată” la „schiloadă” sau „bolnavă” –  şi încă să-şi facă cruce dacă scapă nemutilată!).

În afişul electoral al PCRM „madona” cerşeşte pe faţă voturile alegătorilor, expunînd – nu am nicio îndoială în acest sens! – un copil străin, fiindcă este greu de crezut că o mamă sănătoasă la minte şi cu frică de Dumnezeu şi-ar putea „folosi” (de fapt s-ar cere un cuvînt mai dur, denunţînd o formă voalată de pedofilie politică) propria progenitură în asemenea scopuri. Admit că tînăra votează „stabilitatea” (clanului Voronin – citeşte între paranteze), dar felul în care ne cheamă să-i urmăm exemplul – cu pruncul pe umăr ca o armă de luptă!!! – sfidează bunul simţ şi normele etice. Se vede că partidul de guvernămînt chiar că a ajuns la fundul sacului, de vreme ce nu-i mai mobilizează nici măcar pe „veterani” – altădată imbatabili -, acum dîndu-se la tinere mame, reale sau fictive. Şi Hitler, la ultima sa ieşire din buncăr, arunca în luptă copii, în faţa camerelor de luat vederi. Voronin de ce nu are curajul să-şi asume pe faţă gestul? de ce se ascunde în spatele unor „madone”?!

Şi încă, pe cînd aruncaţi în luptă gravidele, tovarăşe general al armatei-moarte?!